POLUAREA

POLUAREA AERULUI, A APEI SI A SOLULUI

 · De la aparitia sa,omul a influentat mediul si a implicat ecosistemele,in scopul indeplinirii necesitatilor sale.

O data cu  cresterea populatiei,multe ecosisteme naturale s-au transformat in ecosisteme ale asezarilor umane,cu urmatoarele consecinte:

      -distrugerea sau afectartea biocenozelor naturale;

      -modificarea calitatii aerului,apei,solului prin diferite deseuri de origine menajera,industriala si agricola(gunoaie,detergenti,pesticide,deseuri radioactive,reziduuri industriale etc.);

      -introducerea de specii noi de plante si animale etc.

·Poluarea -consta in impurificarea mediului cu diferite substante-poluanti-datorita activitatilor umane.Ea actioneaza in atmosfera,apa si sol.

·Poluarea atmosferei

·Aerul este izvorul de oxigen al vietuitoarelor,necesar respiratiei.El este generatorul de energie prin arderile diferitelor substante.In acelasi timp aerul este sursa de dioxid de carbon necesar fotosintezei,sursa de azot necesar plantelor etc.

·Poluarea aerului se produce prin emisia unor gaze si pulberi solide fine in atmosfera (provenite din arderile diferitilor combustibili casnici,combustibili industriali,combustibili pentru motoarele masinilor de transport etc.)

·In atmosfera au fost puse in evidenta peste 100 substante poluante dintre care mai importante sunt:

      -dioxidul de sulf si oxizii de azot care impreuna cu apa dau nastere ploilor acide ce contin acid sulfuric si azotic;acestea ard tesuturile superficiale ale plantelor,determinand in cele din urma uscarea acestora;irita organele de simt;modifica pH-ul solului etc.

      -dioxidul de carbon in exces favorizeaza retinerea caldurii la suprafata pamantului,impiedicand reflectarea ei in straturile atmosferice;se produce asa-numitul efect de seara,cu implicatii mari la nivelul planetei(topirea ghetarilor polari,inundatii etc.);

      -hidrocarburile florurate sau clorurate,care afecteaza stratul de ozon cu rol in filtrarea si retinerea radiatiilor ultraviolente;

      -alti oxizi,dar mai ales anhidrida sulfurica,care in conditii de umiditate admosferica in prezenta unui strat de aer cald,imbogateste atmosfera sub forma de aerosoli,formand un compus toxic numit smog(ceata).Acesta ingreuneaza respiratia vietuitoarelor si diminueaza expunerea la soare(fotosinteza).

·Ca masuri impotriva poluarii atmosferice mai importante sunt:

      -diminuarea emisiilor de gaze si pulberi in aer cu ajutorul filtrelor si a unor si a unor tehnologii moderne aplicate in industriae;

      -construirea de vehicule cat mai putin poluante;

      -plantarea unor zone verzi de protectie;

      -dotarea echipamentelor industriale poluante cu instalatii de retinere(filtre)sau neutralizat a poluantilor atmosferici;

      -producerea energiei prin procedee nepoluante(solar,eolian);

      -utilizarea carburantilor nepoluanti de catre autovehicule sau dotarea acestora cu filtre speciale;

      -extinderea si protejarea spatiilor verzi,a parcurilor,a gardurilor vii etc.;

      -protejarea padurilor;

      -interzicerea claxonatului si a altor surse generatoare de zgomot etc.

·Poluarea apei

·Apa este necesara vietii.Ea este folosita aproape in toate sectoarele de activitate ale omului,in consumul casnic,in producerea de energie,ca mijloc de transport etc.

·Scaderea calitatii apei se datoreaza:

      -apelor reziduale industriale;

      -apelor menajere;

      -diferitelor substantelor folosite in agricultura;

      -imbogatirii cu substante organice ca urmare ca urmare a depozitelor de gunoaie si resturi menajere,a preluarii unor ingrasaminte etc.

·Poluarea apelor duce la diminuarea productiei de biomasa,uneori afectand pana la disparitie unele organisme;de asemenea,puternica dezvoltare a fitoplantonului poate duce la degradarea ecosistemelor respective ca urmare a lipsei  de oxigen care se manifesta.

·Cele mai importante masuri impotriva poluarii apei sunt urmatoarele:

      -construirea de baraje;

      -epurarea apelor reziduale(cu ajutorul filtrelor,a unor substante chimice sau a unor bacterii biodegradante etc.);

      -construirea de bazine speciale  de colectare a deseurilor si reziduurilor,pentru a impiedica deversarea directa a acestora in apele de suprafata;

      -constructia de zone de protectie a apelor;

      -construirea unor statii de epurare a apelor reziduale ale localitatilor;

      -executia lucrarilor de indiguire si de construire a unor baraje;

      -sa nu se arunce si sa nu se depoziteze pe maluri sau in albiile raurilor deseuri de orce fel etc.

·Poluarea solului

·Solul este spatiul de viata pentru numeroase vietuitoare,dar si baza de constructie pentru asezarile umane,drumuri etc.

·Poluarea solului este strans legata de poluarea aerului si a apei.Ea se produce insa,mai ales,cu pesticide si ingrasaminte chimice pe baza de azot si fosfor.O parte dintre acestea ajung in corpul animalelor si al omului,alterand functia diferitelor organe.

·Dintre masurile impotriva poluarii solului mai importante sunt:

      -constructia unor zone de depozite a gunoaielor;

      -diminuarea eroziunii solului prin plantarea arborilor;

      -folosirea judicioasa a ingrasamintelor,pesticidelor,precum si a metodelor agrotehnice care sporesc fertilitatea solurilor etc.

      -construirea de spatii de epurare a apei;

      -modernizarea gropilor de gunoi;

      -ridicarea nivelului de securitate nucleara;

      -controlul poluarii industriale si a substantelor chimice utilizate in procesele industriale;

      -mentinerea suprafetelor impadurite si utilizarea lemnului padurilor numai in limita aprobata prin lege;

      -combaterea eroziunii solului;

      -colectarea reziduurilor menajere in recipiente speciale,pe sortimente(sticla,metal,har4tie,material plastic etc.) si reciclarea acestora etc.

·Poluarea -este rezultatul activitatilor umane,mai ales din industrie,agricultura,transporturi.Ea are ca efect degradarea mediului inconjurator.Poluarea modifica circuitele biogeochimice din natura,cu consecinte grave pentru intreaga planeta.

·Poluarea naturala -este provocata de cauze naturale:inundatii,alunecari de teren,depozite sedimentare produse de vant etc.

·Poluarea artificiala -apare ca efect al activitatii omului.Sursele de poluare sunt cunoscute de la poluarea aerului,apei,solului.

·Poluarea cu ingrasaminte chimice(mai ales,cu azot si fosfor)are efect negativ asupra:fertilitatii,structurii si capacitatii solului de retinere a apei,precum si asupra organismelor din sol.

·Aplicarea excesiva a ingrasamintelor depaseste capacitatae de absorbtie a plantelor si astfel,azotztii sau fosfatii ajung in apele freatice si de aici,in corpul plantelor sau al animalelor(vite,pesti etc.)si,in final,in corpul omului.

·Situatiile de poluare cunoscute de noi sunt:cenusa,carbunele nears,pulberi,praful rezultat din sfaramarea drumurilor,mijloacele de transport,deseuriile industriale si gazele de esapament.

·Factorii poluanti din zona in care locuim sunt:carbunele,gazele de esapament si mijloacele de transport.

·Conservarea mediului incunjurator reprerzinta un ansamblu de masuri ce trebuie luate pentru prevenirea si inlaturarea poluarii,a diminuarii efectelor ei asupra mediului prin folosirea celor mai potrivite tehnologii nepoluante,prin actiuni care sa limiteze efectele distrugatoare ale unor fenomene naturale.Masurile pentru diminuarea actiunilor poluante a gazelor produse prin arderea combustibililor fosili sunt:

      -tevile de esapament ale automobilelor sunt prevazute cu convertoare catalice,care transforma gazele poluante in produsi nedaunatori;

      -toate masinile vor functiona cu carboranti fara plumb;

      -carbunii vor fi prelucrati inainte de a fi utilizati la incalzirea locuintelor;

      -noile termocentralesunt prevazute cu dispozitive pentru a retine dioxidul de sulf.

·Pe plan international s-au luat urmatoarele masuri:

      -Uniunea Europeana a dat dispozitie ca,pana in anul 2003,toate centraleledin Europa sa reduca cu 60% emisia de dioxid de carbon;

      -in anul1992, la conferinta de la Rio de Janeiro,180 de tari au hotarat ca in anul 2000,emisia de gaze care produc efectul de sera sa fie redusa la nivelul anului 1990.

·Pentru a mentine in stare nealterata(a conserva) factorii de mediu(apa,aer,sul),a preveni si combate fenomenele nedorite care produc poluarea este necesar sa se respecte prevederile Legii protectiei mediului:

      -amplasarea obiectivelor industriale,a statiilor de epurare si depozitelor de deseuri menajere la periferia localitatilor sau in zonele din afara lor;

      -mentinerea,intretinerea si dezvoltarea spatiilor verzi,a parcurilor,arborilor si arbustilor de protectie stradala;

      -intretinerea si infrumusetarea cladirilor,a curtilor si imprejurimilor acestora,a spatiilor verzi din curti si dintre cladiri;

      -intretinerea curata a luciilor de apa(a lacurilor,santurilor) din parcuri,zone de agrementb si de interes turistic;

      -protectia peisajului si mentinerea curateniei stradale.

·Lupta impotriva poluarii este o datorie a noastra,a tuturor,cei care dorim sa ne bucuram de aer curat,de legume,fructe si plante sanatoase,de apa buna de baut,de medii acvatice nepolunte.  Toti oamenii planetei trebue sa lupte pentru folosirea energiei atomice in scopuri pasnice.Poluarea radioactiva are un impact distrugator rapid asupra umanitatii!

·!!!Comportarea fiecaruia dintre noi este decisiva in pastrarea minunatei noastre planete.Toti trebuie sa ne simtim responsabili si sa luptam impotriva poluarii!!!

           

CIRCUITUL APEI IN NATURA

        Circuitul apei în natură (denumit uneori şi ciclul hidrologic sau ciclul apei) este procesul de circulaţie continuă a apei în cadrul hidrosferei Pamântului .Acest proces este pus în mişcare de radiatia solara şi de gravitatie . În cursul parcurgerii acestui circuit, apa îşi schimbă starea de agregare fiind succesiv în stare solidă, lichidă sau gazoasă. Apa se mişcă dintr-un element component al circuitului în altul, de exemplu dintr-un râu într-un ocean ,prin diferite procese fizice, dintre care cele mai însemnate sunt evaporaţia, transpiraţia, infiltraţia şi scurgerea. Ştiinţele care se ocupă cu studiul mişcării apei în cadrul acestui circuit sunt hidrologia şi meteorologia .

         Globul terestru contine cantitati enorme de apa in invelisurile lui externe.    Atmosfera constituie unul dintre invelisurile planetei noastre, in care apa se gaseste in cantitati apreciabile. In rocile de pe glob apa se gasesete pana la acea adancime la care, din cauza temperaturii, trece sub forma de vapori. In litosfera apa se poate gasi sub forma lichida sau gazoasa, atat libera cat si legata de anumite structuri cristaline.

        Ca si suprafata scoartei terestre, apa din atmosfera apare sub toate cele trei stari de agregare care o caracterizeaza:

           a)stare gazoasa, sub forma de vapori, conditionand umiditatea aerului si fiind prezenta, chiar si in aerul foarte uscat;

            b)stare lichida, sub forma de picaturi foarte fine ( in cazul cetei si al norilor) sau mai mari ( in cazul burnitei si ploilor );

            c)stare solida, sub forma de ace fine de gheata si fulgi de zapada, in norii de la marile inaltimi sau in straturile reci de aer , ca si sub forma de grindina, de diferite dimensiuni ( bobite fine de ‘’mazariche’’ sau bulgari de marimea unui ou de gasca )

Litosfera primara, oceanele si marile sunt depozitele cele mai mari de apa. Atmosfera , suprafata continentelor si freaticul lor sunt cele mai sarace depozite de apa. Cu toate acestea, desi apa continentala este in cantitate relativ redusa, ea are cea mai mare putere de circulatie, revenind in circuit de nenumarate ori fata de apa din litosfera sau din mari si oceane. Deci, si importanta ei in dinamica hidrica este cea mai mare.

            Circuitul apei in natura este influentat de o serie de factori care conditioneaza anumite procese fizice si chimice din atmosfera, determinand umiditatea atmosferica si chiar climatul regiunii respective. Acesti factori care alcatuiesc baza circuitului apei in natura ar fi evaporatia, condensarea si precipitatiile.

            Evaporatia este procesul natural prin  care apa din hidrosfera, litosfera si biosfera, in contact direct cu aerul atmosferic, se transforma in vapori, trecand in invelisul gazos al Pamantului. Se restituie , astfel, atmosferei, un insemnat procentaj al apelor pe care aceasta le-a pierdut pe calea precipitatiilor. Cand fenomenul se produce:

-          direct de la suprafata apei = evaporabilitate sau evaporatie potentiala,

-          de la suprafata solului si a invelisului vegetal, sub forma de evaporatie totala = evapo-transpiratie,

-          de la suprafata stratului de zapada sau gheata = sublimare,

-          prin transpiratia plantelor si animalelor = evaporatie fiziologica.

 Evaporatia potentiala este mai intensa in anotimpurile calde decat in cele reci si descreste  de la tropice- ecuator spre cei doi poli. In zonele tropicale se evapora anual un strat de apa de circa 3 m grosime, de la suprafata oceanelor, atingand chiar 4 m in regiunile desertice. In regiunile temperate valorile maxime se inregistreaza in lunile iunie, iulie, august. La poli evaporatia este neinsemnata si se produce in timpul verii polare, direct de pe suprafetele acvatice sau prin sublimarea zapezii.

La randul ei, evaporatia este influentata de o serie de factori, cum ar fi:

-vantul, (care poate inlocui aerul mai rece de la suprafata unitatilor acvatice  cu unul mai cald, capabil sa primeasca noi cantitati de vapori de apa );

-solul, care influenteaza prin culoarea si mai ales prin structura sa ( rezervele de apa din sol, natura solului, covorul vegetal de la suprafata lui si conditiile meteorologice locale – temperatura, umiditate, radiatia locala, - precum si relieful );

-relieful, ( care are o influenta directa, prin expozitia versantilor, putand crea conditii deosebite intre un versant si altul, fapt care se observa si in zonalitatea vegetatiei );

-vegetatia, are o influenta mai complexa (vara retine apele din precipitatii, pe care le reda atmosferei, rapid prin evapo-transpiratie, dar totodata, prin umbrirea solului, reduce cantitatea apei evaporate de la suprafata si din interiorul acestuia).

            Condensarea este procesul care are loc in atmosfera, unde surplusul de vapori ajunsi la saturatie, la o temperatura scazuta se transforma in picaturi de apa, sau sublimeaza, sub forma unor mici cristale de gheata. Procesul condensarii (respectiv al sublimarii) inregistreaza mai intai o faza de formare a norilor si a cetei si, in al doilea rand, o faza de formare a precipitatiilor. A doua faza nu este absolut obligatorie, de foarte multe ori, condensarea oprindu-se la faza de ceata-nori.

            Nebulozitatea reprezinta in meteorologie, gradul de acoperire cu nori. Norii iau nastere prin condensarea sau cristalizarea vaporilor de apa, in urmatoarele conditii mai obisnuite: contactul dintre masele de aer cald si umed cu cele de aer rece; sau simpla scadere a temperaturii aerului. Picaturile care formeaza norii au o marime cuprinsa intre 0,05 mm si 0,1 mm. Cele de dimensiuni mai mari sunt atrase spre pamant sub forma de burnita. Dupa forma si stuctura lor, norii pot fi de mai multe categorii:

                        - norii cirus, alcatuiti din cristale de gheata se dispun sub forma unor straturi subtiri,adesea transparente, la altitudini de 8-10 km;

                        - norii cumulus, au forme de ingramadiri maxime, deasupra muntilor sau in regiunile ecuatoriale; se mentin la altitudini de 2000- 6000 m si dau ploi bogate, prevestind furtuni;

                        - norii stratus, dispusi in straturi relativ uniforme, mai ales in privinta culorii, se situeaza la altitudini de circa 2000 m.

 Adesea, se intalnesc tipuri intermediare de nori, ce formeaza sisteme dupa forma carora se pot face previziuni asupra vremii.

            Nebulozitatea maxima se inregistreaza in regiunile cu umiditate relativa accentuata ( la ecuator, in prezenta curentilor ascendenti ) si la latitudinile mari, iar cea minima acolo unde umiditatea relativa este foarte scazuta ( in zona alizeelor, in prezenta curentilor descendenti ).

            Nebulozitatea joaca un rol deosebit de important in determinarea climatului unei regiuni; la baza repatitiei nebulozitatii, sta insasi repartitia temperaturilor; la randul sau, nebulozitatea influenteaza repartitia temperaturii; de exemplu, temperatura medie a Saharei, desi este situata la o latitudine de 20 grade, o depaseste pe cea a zonei ecuatoriale, tocmai datorita diferentei de nebulozitate ( 55% la ecuator fata de 20% in Sahara).

            Precipitatiile reprezinta apa care cade pe pamant, in stare lichida sau solida, cu durata si intensitati diferite, din atmosfera saturata in vapori. Prin precipitatii se inteleg:

                        -ploaia, zapada, grindina

                        -roua, bruma,chiciura ( promoroaca ), rezultate prin condensarea vaporilor de apa chiar pe suprafata pamantului. Dupa intensitate si durata se disting:

                        -ploi sau ninsori marunte de lunga durata

                        -burnitele ( picaturi de apa sau aciculi de gheata aproape invizibile

                        -averse (ploi sau ninsori abundente cu picaturi si fulgi foarte mari).

Repartitia precipitatiilor este conditionata de un intreg complex de factori, dintre care mai importanti ar fi: temperatura, vanturile, apropierea sau departarea de bazinele maritime, relieful,expozitia reliefului, curentii maritimi, vegetatia; un rol esential il are si circulatia generala a atmosferei. 
 Caracterul circulatiei apei in natura

            Intre fenomenele care se petrec cu apa din atmosfera, de pe uscat si din oceane este o foarte stransa legatura. Prin circulatia ei in natura, apa realizeaza o serie de circuite.

Precipitatiile atmosferice cazute pe suprafata uscatului constituie sursa apelor curgatoare, precum si a apelor subterane ( prin procesul infiltratiei ). Apele curgatoare varsa in oceane o cantitate considerabila de apa, volumele ajungand la 35200 km cubi ( dupa M.I.Lvovici ). In acelasi timp, de pe suprafata oceanului se ridica, prin evaporatie, cantitati imense de umezeala (447900 km cubi ) anual, cu care se alimenteaza in permanenta atmosfera.

Procesul relativ complicat al trecerii din hidrosfera in atmosfera si apoi din nou in hidrosfera constituie fenomenul circulatiei apei in natura, evaporatia si gravitatia, reprezentand principalele forte care determina mecanismul acestuia.

In cadrul acestui circuit nu se realizeaza doar o deplasare mecanica a unei mase oarecare de apa din domeniul marin in cel atmosferic, apoi in cel terestru, pentru a reveni de unde a plecat, ci un proces mult mai complex care implica toate fenomenele amintite anterior: evaporatie, condensare, precipitatie

-atmosferica, scurgere superficiala, infiltrare, curgere subterana, combinare chimica cu unele substante minerale, in care apa poate trece de la o stare calitativa la alta.

Importanta circulatiei apei in natura este foarte mare, ea constituind, in primul rand, legatura dintre diferitele unitati ale hidrosferei, mijlocind schimbul de apa dintre domeniul marin si cel continental.

In functie de metodele folosite si de precizia masuratorilor, rezultatele referitoare la datele volumetrice ale circuitelor sunt foarte diferite.

Prin analiza mai profunda a procesului circulatiei apei in natura, se observa ca in complexitatea lui, acesta este alcatuit din mai multe circuite, fiecare succedate intr-o ordine bine determinata. Astfel, se pot distinge foarte usor,doua circuite: unul local, sau mic si unul universal sau mare.

Circuitele locale sau mici se petrec fie deasupra oceanului planetar, fie deasupra maselor de apa continentale si se caracterizeaza prin succesiunea a trei procese: evaporatie, condensare si precipitatie atmosferica. Se formeaza , astfel, un circuit local oceanic si un circuit local continental.

Circuitul universal sau mare. Din imensa cantitate de apa care se ridica sub forma de vapori de pe suprafata oceanului planetar, o insemnata parte este dusa deasupra continentelor, unde condenseaza si cade sub forma de ploi, zapezi, grindina. Dar, dupa ce ajunge la suprafata uscatului, apa din precipitatii, urmeaza diferite cai:

-o parte se scurge fie in oceanul planetar, fie in locuri mai joase fara iesire la mare, constituind procesul scurgerii de suprafata sau scurgerea superficiala;

-o alta parte se infiltreaza in scoarta terestra, unde , daca intalneste un strat impermeabil inclinat, se scurge prin porii rocilor de deasupra,in  directia pantei acestuia, constituind scurgerea subterana, ce poate ajunge uneori pana in oceane si mari.

Prin intermediul scurgerii superficiale si al celei subterane, apele se intorc astfel, din nou in oceanul din care s-au evaporat. Acest fenomen de ansamblu, constituie circuitul universal sau mare.  El este mai complex decat cele locale, cuprinzandu-le si pe acestea, si incluzand pe langa evaporare, condensare, precipitatie atmosferica si procesele de scurgere superficiala si subterana. Este printre altele, fenomenul care asigura curgerea raurilor la nivel continental, masuratorile facute de-a lungul mai multor zeci de ani, demonstrand ca nu exista schimbari esentiale intre nivelul oceanului universal si debitul raurilor, in general; din contra exista un echilibru.

Volumul urias de apa de pe pamant face ca interventia directa a omului in circulatia globala a acesteia sa fie relativ nesemnificativa. Totusi, in ultimele decade ale acestui secol, mai ales pe plan regional, omul influenteaza direct sau indirect circulatia apei, amploarea acestei influente fiind, cu atat mai mare, cu cat volumul de apa ce aprovizioneaza regiunea respectiva este mai redus. Acumularea apei in lacurile de baraj, irigatiile, utilizarea apei desalinizate tind sa retina apa pe continente o perioada mai lunga de timp decat in mod natural. Pe de alta parte, reducerea suprafetelor impadurite, dezvoltarea agriculturii si industriei au ca rezultat accelerarea scurgerii in oceane si perturbarea echilibrului hidric al unor regiuni continentale, prin aridizarea climatului. Concomitent se produce o incetinire a ritmului de reimprospatare a apei prin fotosinteza – respiratie, efect al reducerii covorului vegetal si poluarii.